sâmbătă, 18 iulie 2015

Colo'n tăietură (eseu)

despădurire defrișare Apuseni Măguri Răcătău Carpați Cluj România Romania Carpathians logging deforestation Google Earth satelite image 3D
Zone despădurite în urma exploatării forestiere, marcate cu roșu strict pe raza comunei Măguri-Răcătău din județul Cluj. Lacul Beliș-Fântânele în stânga sus și localitățile Gilău și Florești în dreapta sus.

a despăduri. a tăia (în mod nerațional) pădurea de pe un anumit teren


E ușor astăzi să faci o scurtă analiză a imaginilor din satelit deasupra Europei de Est care arată cum un ghemotoc de pădure s-a adăpostit în curba pe care o fac Carpații prin România. De aici mai departe se termină umbra. Dincolo de Carpați până la balta Caspică urmează marea stepă, iar numai dacă cotim mai la nord va răsări dinnou pădurea, de data aceasta cea mare a Rusiei. Tot așa din satelit se vede cum Ucraina cu o suprafața mult mai mare decât cea a României are mult mai puțină pădure, însă nu m-aș mira dacă suprafața tăiată din România e procentual asemănătoare cu cea împădurită din țara vecină.

De ce e exploatarea forestieră extremă (legală sau ilegală) așa de incurabilă în România? Se prea poate să avem cea mai ieftină pădure de tăiat din Uniunea Europeană, iar în timp ce noi lenevim absorbind cu greu fonduri europene, alții se hărnicesc secând pădurea, părâurile, aerul, biodiversitatea și peisajul. Sau poate că în lipsa vreunei amenințări turcești (din sud) sau tătare (din est), codrul a devenit fratele trădat al românului, un om care își adună averea peste noapte urmând să se trezească dimineața că nu are cum s-o apere și nici unde s-o mai ascundă.

Desensibilizarea societății în fața vreunei asumări a responsabilității - ochii nu au văzut nimic, urechile nu au auzit nimic, ca atare gura nu poate spune nimic și se dă din umeri cu pădurea tăiată pe fundal. Să citez retorica profetului: „Se va lăuda oare securea înaintea celui ce o mânuiește? Se va înălța oare ferăstrăul mai presus de cel ce-l folosește?” Fără îndoială, despădurirea nu e munca uneltelor și nici a legislației, ci a oamenilor care au tăiat, care au tras și care apoi au dus cu totul și de asemenea a unei gândiri moderne că nu ești decât un rezultat al societății în care ai crescut. [Ce omul vede - conștient. Aceea omul face - inconștient.] Acestei modernități i se adaugă apoi un rudimentar Fac ce vor mușchii mei în care libertatea unuia e cotropită doar de a altuia cu mușchii mai mari (sau cu banii necesari pentru a-și angaja mușchi mai mari).

E greu când fiecare are adevărul lui zicea Dan Teodorescu în cântecul Joc Periculos. Într-adevăr, e un joc periculos fiindcă ajunge să fie greu de spus cine are adevărul adevărul, și nu doar „adevărul lui”. Să fie cel care a tăiat lângă casa lui ca să poată trăi el și familia lui (undeva între bine și mult mai bine), sau mai degrabă cel care strigă departe de casa lui că tot ce a fost, s-a furat (furtul patrimoniului național) și tot ce a rămas, e distrus (distrugerea biodiversității carpatine)?

Aceasta este geneza subiectului din „Colo'n tăietură”, un studiu al impactului peisagistic al despăduririlor în munții Carpați de pe zona României. Am căutat doar oferta peisajului carpatin cu locuri unde lipsește cu desăvârșire pădurea, unde se observă cioate, crengi și șanțuri în teren, acolo unde peisajul respectă definiția simplă a despăduririi (uneori irațională - așa cum a extins-o autorul dicționarului). Chiar dacă aspectul inițial era haotic și dezolant - pentru ce să fac poză aici fiindcă e urât? - elementele grafice sunt aruncate peste tot așteptând să fie adunate și decupate din terenul accidentat și steril asemănător unui front de război tăcut, fără om și fără sălbăticiune - absenteismul fiind provocat de absența pădurii.

Colo'n tăietură. Fără pădure. Fără om. Fără sălbăticiune.

- ultima editare, 4 august 2015